Amintirile sunt palma nevăzută
Pe care o primești în taină
Când stând și ascultând o mută
Te răzvrătești și iei o haină
Pe care doar clepsidra cea eternă
O mai dezbracă peste timpul molcom
Ce-a adormit de teama că sub pernă
Va reapare semnul prea uitat de om.
Nu mai e timp pentru regrete
Secunda a alunecat la vale
Te regăsesc printre acele fete
Pe care le-am îndepărtat din cale.
Acum apăs trăgaciul sorții
Încărcătura e devastatoare
De-ar fi să fie doar simbolul morții
Viața de-apoi ar fi surâzătoare.
Regret că nu mai am regrete
Și vreau să plâng de plânsul tău
Dar va veni ea zâna ce în plete
Va presăra din dulcele pahar al său.