am ajuns la dublul distanței unde oamenii își plâng morții
acolo unde cei vii dor, amintirile se strâng ca niște pisoiași iubitori flămânziți după albul ochilor mei,
alteori ca niște scântei ce-mi împodobesc întunericul

întotdeauna am zis
coatele de om bătătoresc pământul până îl fac mai primitor
îmi împart ziua în nopți mai mici, în deșerturi care îmi îngrașă durerea,
mă gândesc poate va muri în cele din urmă de obezitate

azi, ieri și mâine se împart în trei categorii

categoria pană vrabie
până și prezentul sau viitorul sunt niște trecuturi pe care vrei să le retrăiești

categoria macac femelă
sălbatic neînțeles și într-o mare măsură uman timpul e o reîncarnare a tuturor amintirilor noastre

categoria mamut mascul
uneori timpul e un team-pull și te simți împlinit