de multe ori am visat
trenuri cu șine lungi și călători fără destinație
o mulțime pigmentată de neliniște
mă cuprindea în palmele ei
fără bilet am hoinărit în măduva cerului
și te-am ales din întâmplare
pasager prin poezie
m-ai întrebat unde merg
de port bagajul acesta greu
să-l văd pe tata ți-am zis
e drum lung și mama mi-a pus înăuntru toate rugăciunile
fără un cuvânt m-ai coborât în prima stație
era o căldură amestecată cu miros de păcură
în spatele meu lumea avea un gust leșios
mi-ai întins un răvaș poruncind scrie!
am scris atât
mi-e dor
și l-am strâns în pumn...
de multe ori am visat că lumea e un pod în mișcare
și mă legănam haotic între brațe
până mă odihneam în plânsetul ei
ca-într-un sunet de vioară.