SCRISOARE CÃTRE ÞARÃ

Þară făr-de viitor
Turmă fără de păstor
Þară-a eternelor speranțe
Care mor

Þară cu cârmaci păgân
Moșie fără stăpân
Mumă bună ce-alăptează
L-al ei sân

Diplomați de trei parale,
Arhitecți de osanale,
Curlingăi, pupincuriști,
Haimanale,

Profitori, oportuniști,
Þucălari și securiști,
Indivizi fără morală,
Tupeiști,

Þară plină de nevoi,
Chebelei și Văcăroi
Ce-ți târăsc bunul renume
Prin noroi,

Cât mai poți s-asculți de glasul
Hrebenciucilor corupți
Fără să oprești dezastrul,
Făr-să lupți ?...

Cât mai poți răbda jignirea,
Lipsa unui viitor,
Nesimțirea, umilirea
Ce ne dor ?...

Cât mai poți răbda trădarea
Celor făr-de Dumnezeu
Ce-și vând până și onoarea
Pe un leu ?...

Blestemat tărâm al fricii
Areal preaplin de vicii
Þară-a hoților și plaiul
Mămăligii

Cât mai poți lăsa minciuna
Și bufonii ei hidoși
Să-ți danseze pe renume
În galoși ?...

Cât mai poți, indiferentă
Să privești la fii tăi
Cum, smeriți, statui ridică
Celor răi ?...

Þară făr-de viitor,
Turmă fără de păstor,
Plai al viselor ce mor,
Somn ușor !...