Vara

Cât de fierbinte ești
când te ating!
Nu te ferești,
mă îmbrățișezi
cu brațe de ploaie,
mângâindu-mă pe tot trupul,
sânziană bălaie!
Mă săruți cu arome de fructe,
mă privești
cu luciri de pești
din adâncuri de ape tăcute,
îmi zburlești
barba cu degete de vânt,
îmi șoptești
cu mierle și ciocârlii
suspendate între cer și pământ,
mă învelești
cu miros de iarbă țesută cu stele
și-mi luminezi vise rebele
cu sânul rotund al lunii!
Te rotești ca păunii,
te întinzi, goală, ispititoare,
pe nisipul de lângă râu,
făcându-ți din trestie brâu...

Cât te iubesc, vară bronzată,
fierbinte și leneșă!
Să nu pleci niciodată!