Am amorțit de când în gând
Duc amintiri purtate-n suflet
Am amorțit de când un vânt
În suflet și în minte-mi este umblet.
Nu mai am somn de dat în taină
Vreau să mai trăiesc al nopții cântec
Cu gândul presărat sub a mea haină
Și-n amintire mai punând un zâmbet.
Cunună peste al meu gând
E trecerea nemărginită a clipei
Vreau să mă regăsesc oricând
În piatra și în zborul ei aripei.
Timpul le așază chiar pe toate
Avem un rost prea efemer
Dar când privesc prin umbra simplei fapte
Văd doar tristețe și mister.