agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1486 .



plenitudine
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lentib ]

2014-07-08  |     | 



fiecare secundă cufundată în styxul realității
smulsă somnului este o un ac înfipt sub unghii
poate Ghilgameș nu voia să învingă moartea
doar să simtă implozia lentă a fricii și poezia fermentată de lumină

în pleoapa visului mișcam obiectele din jur
simțind reculul și depărtarea ca o personificare a dragostei
stringuri de cenușă prinse în alveole albastre
decorau peretele de la intrare
deasupra ușii desenat în 3D
îmbrăcat în jeanși tricou mulat pe corp și pantofi casual
Dante mă ținea de mână
am ieșit prin globul ocular
degetele lui încrucișate la spate mișcau întunericul ca pe un pachebot
orchestra cânta aproape de ghețar
de departe atingeam clapele pianului
corzile necorodate ale viorilor
ținând soarele captiv în dovleacul scobit din vârful catargului

ochii tăi au intrat în REM
îți amintești deodată fata cu brațe ca două arce de cerc
între degetele ușor depărtate scântei brodaseră o membrană de mamifer marin
cum apăsa pachetul de țigări
îl și ridica trepidând ca o rachetă înaintea decolării
fixându-l brusc în cerul palmei
cotul ei se sprijinea pe o carte
lumea întreagă dizgrațios de cuminte
nimic dislocat toată fericirea era la locul ei în adâncituri hexagonale
doar coperta neagră se înălța cu evantaiul curbat al foilor
al doilea înveliș căzând nerușinat pe orizont

te trezești
orașul este o cameră mai mare
podeaua un peisaj selenar
puterile telekinetice au dispărut sau poate nu
te miști în aerul cu miros de miere
cobori treptele
urcăm
strada este un fermoar peste o rană
ne închidem în ea
câte poeme
atâtea copci
și bani de argint pe ochii vremii

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!