Nu găsim înlăuntru
decât teluric
format din tenebre, genuni, neputințe și deșertăciuni
emanăm efluvii
de căldură animalică
suntem străpunși
de anateme
și blestemăm la rândul nostru
tot ce este pur și transcendent
ce nu ține de lumea mânjită cu tină
urâm soarele
pentru că ființează peren
nu are vicii și păcate
și dă lumină
pe când noi
emitem pe lungimea de undă
a întunericului
avem alergie
la frumusețea ale cărei corole
se deschid sublim în suflet
căci ne hrănim cu nefiind
glazurat cu imund și grețos
suntem binevoitori
cu cei care ne aruncă în spate bolovani
și violenți
cu cei care ne dăruiesc fluturi de lumină

Fără mâna lui Dumnezeu
ne-am târâ pe pământ.

***

În relația dintre mine și limbă
limba face grevă
refuzând să se învârtească
în cerul gurii
pentru a elibera cuvintele
iar eu o îmblânzesc
servindu-i o poezie consistentă
ca mâncare

Când nu mai transpiră
niciun adevăr
fiind închis în celula sufletului
se eliberează în exces minciuni
prin spațiul cărora
mișună viermii
în dâre roșii
ca rujul pe oglinzi
minciuni
învelite în foițele de staniol
ale religiei

De frica efectelor negative
ocolim adevărul și sinceritatea
înălțăm un zid transparent
prin care vedem cum se mișcă
prizonieri în temnița rațiunii
și aruncăm în lumea translucidă
minciuna, onctuozitatea și falsitatea.