Te răsucești, lumina a tăcut demult și nimeni
n-a înviat. Ești singur cu mine, în tablou
viața naște culori, ridică-te, dacă poți. Fă-mi
din moarte o casă cadou. Un copil și un somn

delicios. Ochii mei, peste tine s-au lăsat,
reci. Uite cum te învelesc cu retina. Singurul
meu dor, ești. Ești ca toți. Lumina iar se
prinde de os, duioasă. Doar al meu ești altfel.

Doar al meu, în memoria mea nevricoasă...P.