Plimbă foamea pe jos în buzunarul sărac,
cu golul din stomac urcat în gură
strivește răbdarea,
are privirea suliță
gata să înhațe vânatul.

Urăște toată suflarea care-i traversează gândurile,
jupuind viața
înjură destinul fără niciun Dumnezeu,
cu mâinile caută o sămânță de noroc
care să-l scape de moarte.

Nu-și mai găsește loc de odihnă,
se furișază-n trupul unui animal de pradă,
atacă orice întâlnește,
nu-și mai amintește nimic
îl pândește de aproape foamea.