ana e departe tocmai în

London

se joacă

ana se joacă se uită pe geam la

englezi cu picioare subțiri

la unicorni invizibili pentru că-i plac

unicornii invizibili



ana zboară cînd vrea la London

eu stau aici și scriu poezii

transpir din toate cele 85 de kg de mușchi

și distanță mă cert cu unicornul care

nici măcar poet nu e mă uit în

ochii tuturor pînă cînd nici în ochii mei nu mă mai pot

uita



ana pășește prin urma asta de plug plină de

oase ah ce bine că am lampa cu ultraviolete

oasele mă strigă pe nume adrian

vrei să mori cu noi vrei să ne lași încă o dată

singuri la marginea pădurii



aș vrea să o iubesc pe ana să

mă ia cu ea în U.K

aș vrea să mă iubească toată lumea

și ana să fugim într-un

cer violet cînd ana împarte tuturor

unicorni