agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-21 | | Prințesele, dacă vrei să le găsești, deschizi repede, repede, cartea cu povești; acolo, ele stau adunate toate că nu-i așa ele sunt prințese și să se amestece nu pot chiar dacă vă văd uneori plângând cu voi, oamenii de rând. Și asta nu că nu ar vrea dar, purtarea lor, vă spun acum într-o formă directă ține de etichetă. Ele sunt ele si numai ele cele mai frumoase dintre cele, că fiecare prințesă vezi mata nu ar vrea să mai fie cineva ca și ea. Sunt subțiri precum nuiaua, au priviri galeșe, și mai sunt și capricioase asa cum știm că sunt de altfel, toate, fetele frumoase. Ce să mai vorbim, sunt atât de sclipitoare de parcă-s raze de soare, au pielea albă ca spuma de lumineaza noaptea, mai tare ca luna. Prințesă poți deveni dacă vrei și tu am să-ți spun cum chiar acum; se-ncepe cu baia de dimineață, spălatul, pe ochi și pe față și apoi, cum știu deja toți copiii cuminți, folosim riguros periuța de dinți, ia priviți măseluțele și dințișorii de lapte strălucesc mai ceva ca niște diamante. Apoi ne îmbrăcăm (cu gust ) și ne așezăm (fără sa punem coatele) la masă (care întotdeauna pregătită de mama se știe este foarte gustoasă), unde nu facem fața mofluză și nici nu strâmbăm niciodată din buză. Te așezi (nu te prăbușești) pe scaun la masă că doar nu ai venit ostenit de la coasă. Le vei găsi, să le folosești, deși nu-i foarte ușor tacâmurile, fiecare la locușorul lor. Trebuie să folosești cuțitul și furculița fără să-ți murdăresti vreodată rochița. Niciodata să nu uiți când te așezi la masă (deoarece asa e corect) să pui șervețelul la piept fiindcă vă spun drept eu nu am văzut vreo prințesă vreodată cu rochița ei frumoasă pătată. Nu sorbim supica, nu înghițim deodată toată fripturica, nu ne grăbim să fim ghiftuiți mâncăm așa cum se cere cu înghițituri mici și dacă vreți sa fiți subțirele, ca trase prin inel, vă spun, cu desertul, luati-o încetinel . Și-apoi părul, o da părul, de care eu am uitat trebuie sa aflați chiar acum adevărul el trebuie să fie întotdeauna curat, pieptănat și cum alta să cadă pe umeri în valuri, buclat. Cum nu vreau să vă mint vă spun nici o clipă vă mărturisesc că parul scurt îl are numai Prințesa Furnică. Și-acum vă intreb pe cele cu ochii vioi care prințese să fie bănuiesc că ar vrea, si-ar dori dintre voi careva să fie mititică ca ea? Nu de alta, dar la baluri, și vă spun că asta fiincă am văzut chiar eu ar trebui să danseze vals sau mazurcă cu un brotac sau cu un șoricel. Și-apoi prințesa mai trebuie să fie înțeleaptă, dar asta este o altă poveste, când nu se joacă, ea buchisește. Învață din cărți, ca să știe, în lumea asta mare ce-a fost și ce o să vie. Deși nimeni de asta în gura mare nu prea vorbește orice prințesă citește. Și-apoi cu dascălii cei mai de soi învață din aceleași cărți ca și voi gramatică, geografie, citire, istorie și matematică și se bucură de știintele toate câte în lumea asta au fost descifrate. Să fie o prințesă toantă cine și-ar dori nu că in lumea asta mare una nu ar fi dar care fetiță ghidușă si-ar dori să fie-o prințesă care să stea în cenușă, care să strâmbe ziua-ntreagă din botic când o întrebi ceva să nu-ți răspundă nimic. Prințesele sunt raze de soare dacă și-ar pune în gând ar putea chiar să zboare, până si florile sunt invidioase puțin când le văd împreună venind nu de alta dar ochii tuturor, când prințesele apar prin vâlcele, uită de flori și privesc doar după ele. Nimic de zis, așa-s prințesele, frumoase, dichisite, nu-și pierd vremea umblând cu tertipuri și nici timpul nu-și umplu cu fel de fel de nimicuri. Cântă la pian, la vioară, la harpă, și când n-au altceva mai bun ce să facă, mintea sa și-o țină mereu trează în fire de aur vise brodează. Treaba lor dintre toate cea mai plăcută este la baluri mereu să se ducă, îmbrăcate-n rochii, care mai de care mai elegante, bătute-n perle, rubine și diamante. Din calești coboară mai frumoase una ca alta și vă-ntreb cine nu și-ar dori ca să vadă asta, frumoasele toate, de parcă-s de fluturi alai, dansând noaptea întreagă cu fii de crai. O da, prințese să fim ne-am dori fiecare, nu-i totuși un drum pe care mergi la-ntâmplare precum vedeți, să fii prințesă, se-nvață, nu-i destul să deschizi doar ochișorii de dimineață și să-ți spui, de azi sunt printesă asta, deoarece, îți trebuie o adresă expresă, prințesa cui, fiica cărui împărat, că nu poți născoci că ai un regat . Deci nu ne rămâne decât s-o luăm cu încetul, întâi la grădiniță, apoi să-nvățăm alfabetul, să nu încercăm să fim doar rebeli fiindcă așa nu o s-ajungi nicăieri. Începem cu grupa mică, (așa a-nceput fiecare) a urmat grupa mijlocie si la urma cea mare, apoi scoala, o da școala, locul acela unde se poate dacă ești cuminte să le-nveți chiar pe toate.. Scris, citit, socoteli, cu fiecare zi ești mai deștept decât erai ieri. Și apoi, pe un raft, în bibliotecă, la momentul potrivit, vom găsi cărticica secretă. Din ea atenți vom citi și așa vom putea desluși, că în lume nu-i nimic la întâmplare , există un drum pe care îl face fiecare începând ca om mic și-ajungând un om mare. Și dacă nimic din ce scrie în carte nu greșește ajunge mereu fiecare unde-și dorește. Ei gata de acuma cu vorba să ne pregatim chiar de azi garderoba, creioane colorate, dantele, fundițe și-n curând vom avea cele mai frumoase rochițe. Desigur avem voie să visăm toate că vom fi cele mai minunate că vom dansa noaptea întreagă și că prinții din lumea întreagă vor veni în calești aurite să vadă cu ochii lor prințesele cele mai fericite. Ușoare vom fi ca fulgii de zăpadă în sala de dans adunate grămadă vom străluci noi prințesele, infantele, cum strălucesc diamantele. Prinții ne vor privi, de-amor se vor topi ne vor șopti întreaga noapte orbiți de atâta frumos că nu se poate să fie aici precum în poveste toate la un loc cele mai frumoase prințese. Vor sta în genunchi, ne vor privi cu ardoare și ne vor spune că suntem cele mai frumoase sub soare. Noi îi vom crede, nu ne vom mira deloc dimpotrivă le vom spune că au avut doar noroc vom dansa noapte-ntreagă împreună vorbind căte-n soare și-n lună și le vom spune atât de multe încât cand le va sosi vremea de însurătoare, să nu ne uite! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate