Nu pe tine te-am iubit...
Te tot măgulești că m-ai cucerit
Ca pe un tărâm în care ți-ai înfipt steagul,
Îndreptat de spate ca un cocoș mândru...

Deci: nu pe tine te-am iubit,
Nu după tine sufăr
Și nici de iubire nu mă scurg
Plecată pe fotoliu într-o carte.

Cum te-aș fi putut iubi?
Când erai doar clipa mea
Întrupată pe chipul blond
Al blândeții tale...?

Și te-am văzut, dar nu te vedeam.
Tot țineam clipa mea
În fața feței tale.

Iartă-mă, nu te-am iubit.
Dar încă mi te plâng și mă port în brațe suferind
Pentru că ți-am dat să-mi porți clipa
Și încă nu pot îmbrăca pe altcineva
În ea.