Ghindoc de neam, ca îndesat cu maiul
Și înrobit de vechi resentimente,
Stau legănat de unduiri prea lente,
Visând la nesfârșit că fi-voi paiul

Din paradisiace continente
În care ciocolată e mălaiul,
Luminile de-apoi fiindu-mi straiul,
Fiare de foc privindu-mă atente.

Dar, gânditor al formelor vetuste
Precum conflictul ce distruse Troia,
Mă zbat în van, că numai paranoia
M-ajută să trec punțile înguste,

Puber cu ochii strecurați sub fuste
Prin lumile duceselor lui Goya.