De-aș fi romantic, te-aș visa o perlă
cu fața luminoasă către noapte,
dar sunt un tip sedus de cifra șapte,
și nu de glas pustiitor de mierlă.

Nu vezi că zorii parc-au dinți de lapte
când mușcă fin albastra acuarelă
a cerului păzit de-o santinelă,
ce-și face rondul, năzuind la fapte?

Uite acolo vrabia cea sperlă
cum ciugulește boabele necoapte
din praful ce s-a-ntins pe-a ta stradelă!

Așa și tu, abia trezită-n șoapte,
la mine te zbârlești, dragă Adelă,
și-mi zgârii umerii, mere prea coapte.