necruțător
sălbatic
când eu sunt în tine
de la facerea lumii

tu spui că nu mai poți respira fără mine
că lacrimile ți-au rămas pe obraji țurțuri
că brațele ți se usucă de nemângâiere
și că numele meu îți pârjolește fiecare clipire

dar dacă m-ai lăsa să te cuprind
în mijlocul zilei
și al tuturor
în miezul nopții
și al viselor toate
să urc
să urc din inima ta
lavă
peste sâni
peste buzele tale secătuite
până în irișii dumnezeiești
dacă m-ai lăsa să-mi deschid aripile
să te închid înlăuntrul lor
m-ai simți iubito
umplându-te
sărutându-te
zburându-te din tine
și din tristețea ta
acolo unde doar îngerii pot ajunge


am fost dintotdeauna al tău
prin tine
cu tine
lângă tine
dorindu-mă
mă alungi