deodată mi-a apărut în cale mai albă decât varul
ducea într-o mână cealaltă mână ciuntă
n-avea picioare șerpuia
în urma ei ceva ca o strigare
și în spinare i se vedea un ciot
pe locul unde cândva
fusese un început de zbor
sau o ninsoare de fulgi
împătimiți de nedreptate
în vârful inimii cocea de zor un spin
atât de aprig încât simțeam un cârd de vulturi
cum dau nerăbdători târcoale

urla în ea un fel de soare
urla urla...tăcut

nu mă privea și nici eu nu îndrăznisem vreodată
să mă apropii deși scânteiau așteptări
pe sub pleoape

să nu-mi fie milă
îmi mușcam deseori limba
și spuneam întărește-mă Doamne
măcar până mâine
când voi inventa o altă poveste
să mă ridic pe vârfuri
și-n ramul de pelin crescut să mă înfrunte
voi agăța încă o nădejde

deodată mi-a apărut în cale
și-am amuțit
mai alba decât varul
era
eram...

(1 sept.2014)