agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-16 | |
Lumea, spun grecii, s-a născut
Din haos, care-i perceput Ca ceva dezorganizat, Mișcător și întunecat. Din haos la un moment dat, Geea, Pămîntul s-a-ntrupat Iar ea și-Uranos, soțul ei, Au dat Olimpului mulți zei. Copii adică, fete, feciori, Atotputernici, nemuritori. Dintre fii, Zeus cel tunător, A fost atoate stăpânitor... Așa ne spune Theogonia. Zei însă, sunt și-n România, Dar ei nu sunt nemuritori, Deși cred asta deseori. Așa fiind, în viața lor, Pot să facă ceea ce vor. Astfel, dintr-un brav marinar Slujitor al lui Ceaușescu, S-a-ntrupat omul-Zeu cu har, Factotum-ul Traian Băsescu. Acest ZEUS, azi Șef de Stat, Abil, persuasiv, rapace, Un luptător neînfricat, Una spune, alta face: Spune că e imparțial, Da'și protejează acoliții Care-i sunt subjugați total, Și-și promovează favoriții. Spune că-i neîndurător Cu hoții, chiar dacă-s cu har, Da-i foarte îngăduitor Cu de-alde Omar sau Blejnar. Pe cei care nu-i cântă-n strună Și interesul i-l lezează, Cu Cerberii lui îi adună Și-n Hades îi înmormântează. Muncește ca Sisif, zi-noapte, Nici Hercule nu-i stă-mpotrivă, Iar de somn, nu mai are parte. Te miri cum nu intră-n derivă. Rareori are timp de Muze, Doar Udrea-n rol de Afrodita Mai reușește să-l amuze. Păcat că e cam ofilită. Și de BACHUS își face timp, Când e cu el, grijile zboară Și se simte ca în Olimp, Unde este doar primavară. Iar Ceres, alias Ioana, Născută dintr-o mânărie Legată de moșia Nana, Îi mai aduce-o bucurie... Cu toate astea, acest mare Zeu-se-ntâmplă-ntotdeauna- Ar fi rămas un oarecare Dacă nu-l ajuta Fortuna. La rândul său, Fortuna care Și-a salvat Zeul deseori, A avut și ea ajutoare: Oportuniști și Profitori. Această gașcă de sforari Lingușitori și insolenți, Au posturi cheie, sunt demnitari, Deși mulți sunt incompetenți. Dar cu ei, nu ne pierdem timpul Să-i numim. Ar fi în zadar. Vrem doar să-i judece Olimpul. Locul tuturor e-n Tartar. Zeii noștrii, adeseori, Nu sunt decât niște trișori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate