„Dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” Ioan, 16:33

Dacă ai ajuns aici din întâmplare,
Dacă ai ajuns aici căutând înțelepciunea,
Dacă ai ajuns aici căutând adevărul adevărat,
Dacă ai ajuns aici căutându-te pe tine însuți, căutându-mă
Și ai găsit această poezie care nu e poezie, dar nici proză nu e,
Doar o scrisoare deschisă către mine însumi, către tine însuți, către sine,
În fine, dacă ai ajuns aici e foarte bine, dar și mai bine să mergi mai departe.

Știu despre tine că ai iubit lumea și mai știu că lumea nu te-a iubit.
Știu despre tine că ai părăsit lumea și mai știu că lumea nu te-a părăsit.
Știu despre tine că ți-ai zidit casa pe stâncă și mai știu că în stâncă ai locuit.
Știu despre tine că ai căutat fericirea și mai știu că fericirea mereu te-a ocolit.
Știu cât ai suferit, cât ai îndurat, cât ai sperat și de cât de multe ai fost dezamăgit.
Dar nu dispera, mai ai până la capăt, până dincolo de zenit, iar capătul e nesfârșit.
Dar dacă ai reușit s-ajungi până aici, cu sufletul tău mare sigur vei reuși să treci hotare.

Dă-mi voie acum să mă rog pentru tine,
Cel care vine spre mine cum vine spre sine,
Dă-mi voie acum să mă rog pentru cel ce vei fi,
Cel mai viu dintre toate ființele vii, Dumnezeul modern,
Din care vin toate și spre care toate dintotdeauna se cern,
Dă-mi voie acum în leagănul tău să m-aștern, să m-aștern,
Să devin eu însumi prin tine mai curat, mai modern și etern.

Dacă ai ajuns aici înseamnă că ai mers pe drumul meu,
Dacă ai ajuns aici înseamnă c-ai lăsat în urmă patimi și păcate,
Că ai devenit ateu, că ai detestat credința, că te-ai crezut un zeu.
Din necredința ta însă apărusem eu, cel care azi în tine crede, crede
Cum cred enoriașii în bunul Dumnezeu. Crede-mă, eu cred în tine, iar
De aici încolo dacă începi să fii, uitând de tine însuți, de mamă și de tată,
De frați, surori și de copii, vei deveni cel care este, cel ce e veșnic în vecii.

Acum vreau să vorbesc cu tine, cel care citește această scrisoare deschisă
Către mine însumi, acum vreau să vorbesc cu tine ca și cum aș vorbi cu mine
Însumi, cel din veacul acesta și din toate veacurile ce vor urma până la sfârșitul
Tuturor veacurilor, căci numai după sfârșitul tuturor veacurilor vine înțelepciunea
Și numai după sfârșitul tuturor veacurilor iubirea devine adevărată iubire și numai
După sfârșitul tuturor veacurilor vine veșnicia, cea care a fost mai înainte să fim noi,
Cea care vine după ce vom fi fost. Și toate veacurile să le-aduni în veacul clipei tale!

Dă-mi voie acum să mă rog pentru viață,
Dă-mi voie acum să mă rog pentru moarte,
Cea de-a doua, cu moartea pre moarte călcând,
Și celor din morminte viață dăruindu-le, din cuvânt
Întrupând chipul tău surâzând, aplecat peste aceste
Versuri crescând în ritmul unei inimi ce bate-ntr-un gând
Cum bat clopotele de aramă în mănăstiri de munte chemând.

Dacă ai ajuns aici înseamnă că ai renunțat la tine însuți,
Înseamnă că te-ai câștigat pe tine însuți și m-ai câștigat pe mine.
Iar eu sunt cel mai câștigat că ai ajuns la mine. Dar spune-mi, te rog,
Nu-i așa că ai ajuns la mine prin mine, citind ce am scris eu despre mine,
Citind ce au scris alții despre mine? Spune-mi, te rog, nu-i așa că mă vezi
Exact așa cum te văd? Nu-i așa că gândești la fel cum gândesc? Nu-i așa
Că nu mai există nicio deosebire între mine și tine? Că eu exist deja în tine?