Luna se strecoară- alene
Printre ceți, cernînd scântei,
Și pe Tristele poeme,
Varsă trist lumina ei.


Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoțelul singuratic
Clinchetă chinuitor.


Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal și sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt...


Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi...Și doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea răsar...


Mi-i urît... Dar mîine,Nina,
Va zîmbi în fața mea,
Focu-și va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.


Minutarul,făr-odihnă,
Drumul său și-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihnă
Miezul nopții ne-o lăsa.


Surugiul, cu i-e felul,
Moțăie. Sînt trist, mi-e dor...
Luna-n ceață; clopoțelul
Clinchetă chinuitor...