azi sunt zăvorâtă în mine însămi
cu greu mai fac schimb cu exteriorul
mai închei vreun contract
vreo socoteală
vreun pact
toate decurg în voia lor în afara mea
azi am regulile mele aici cărora mă supun
încerc să nu le încalc prea mult ca să fie pace
și... ne sincronizăm

îmi fac din podul palmelor tunele
prin care privesc ca printr-un ochean
fluidele dulci-amărui
care ne coboară într-un vuiet tandru-dureros
în substanța colosală a sufletului nostru sublim
în iubirile lui
în tristețile lui
în căderile și
în înălțările perpetue neostoite
în socializările mondene sau în solitudinile lui
nostalgice benigne
creatoare de lumi paralele
ce-și cer imperios certificate de naștere
acte în regulă:
nu le place să existe clandestin
și pe bună dreptate

cheia e la tine
nu te grăbești să-i dai vreo utilitate:
e destul de incomod pentru tine
așa că amâni mereu clipa descarcerării
de azi pe mâine de mâine pe poimâine și tot așa

eu între timp mi-am făcut prieteni noi
nu mă plâng deci nu sunt chiar atât de singură:
învățăm mereu să supraviețuim circumstanțial
e una dintre vocațiile noastre
de ființe sensibile-sentimentale inteligente

de pildă, am putut să-mi recuperez
o infinitezimală rază de soare (dar... rază de soare)
dintr-o amintire aparent insignifiantă
pe care altădată o credeam deja pierdută
... cernută violet ca printr-o sită de vise
în freamătul tremurat al alter-ego-ului meu
prăvălit dar într-un anume fel regăsit
copleșit de aceeași voință oarbă de a exista
în continuare până la capăt

aici nu e chiar o tăcere mormântală
cum s-ar putea crede la prima vedere
altfel de ce s-ar compune necontentit valsuri
dacă muzica nu le-ar dicta ritmul
dacă eteratul compozitor care mă locuiește
încă de la nașterea mea
ar fi pierit ireversibil

aici inima mea bate în continuare chiar dacă
în ritmul tic-tac-ului ciobit-perimat
al unui sentiment de la ora 5 după-amiaza
aici orarele minutarele secundarele
pot încheia oricând contracte avantajoase bilaterale
cu prima oră a dimineții de primăvară
și chiar cu eternitatea fabuloasă a sufletului nostru
care ne apropie de Dumnezeu
aici e spațiul propice pentru multe
și neașteptate răsturnări de situații:
de aceea nu-mi permit să intru în panică