În preajma ta mă port ca o sârmă ghimpată, te înconjor o dată, de două ori
Mă asigur că vei rămâne cu mine în țarcul aceleiași povești
Ne continuăm unul altuia propozițiile, ridurile, liniile din palmă

Pașii mei întâlnesc pașii tăi cu zgomot de pahare brumate

În preajma ta vin la adăpat cumva cu frică, cu ochii mari în stânga și-n dreapta
Setoasă ca în preajma unui râu în savană, niciodată nu știu ce fel de capcane
Ai pus sub piele, plonjez ca un cormoran în iubirea de pe fundul toracelui

Cuvintele date prin sângele tău cresc mai mult, lucesc, capătă alte sensuri

În mod consecvent scot aceast lichid din tine ca atunci când eram mică
Și-i scoteam bunicii o găleata cu apă la prima oră a dimineții
Mai întâi îmi vedeam chipul reflectat, apoi ea bea din licoarea asta

Și întinerea, întinerea, așa se întâmplă și acum în preajma ta
Răspândesc miros de utopii, sunt un stol de cocori trecând pe foaia albă
Îl poți împrăștia oricând, iar cenușa, cenușa e făcută din particule vii

În preajma ta mă port ca în fața unui câmp deschis, nu mai am repere
Nu mai am ficțiune, un lup tăvălindu-se în zăpadă se uită la mine

Iar eu te port sub unghii ca pe un pământ în care am căutat rădăcini