murea un colț de gură
într-un sărut
saliva roșcată nu însemna nimic
valurile roboteau neobosite la aceeași faleză
oamenii rămâneau fără dinți sub ele
sărutul înainta fără milă căutând
ziduri pe măsură
măturând gingii și scormonind cu limba
în țesuturi viermănoase

nu uit sărutul tău tușit
pieptul vălurea pe marea de meduze
ningea abătut
liniștea închiria odăi
tusea ta era regalul serii
te ascultam cu pielea făcută trenci
ploua și nu aveam bilet la funeralii