încât nici ziua de mâine nu mai contează în fața fericirii mele
oricum îmi voi bea victoria de sub dresul tău și
voi înjunghia foamea noastră de desfrânare cu pasiunea mea sângerândă,
mă vei vedea sălbatic precum roșul coridei comunale

suntem precum niște sarmale, ne rostogolim, dăm în brânci și cădem frumos în păcat,
fără burta specifică saltului de la înot
amândoi suntem sub efectul viței de vie și moartă
era lumea,
care nici în priviri nu ni se mai părea la locul ei
adică pe coji de Nu, că mă descurc doar cu neoanele din privirile tale
îmi pregătesc feeria;
petrec în tine timp de calitate, iar inima a devenit o felicitare pe care toreadorul o oferă
fiecărei flori care sângerează cum trebuie.