Am găsit, printre straturi, cheile de la iatacul prințesei.
Cu ce am greșit, Doamne? Sînt un biet grădinar.
Nu am cal, armură, coif, nu vin de departe.
Lampa din fereastră nu mi-a făcut niciodată semn.
A cui vină o plătesc? mă întreb și
descui ușa parcă aș îndeplini o poruncă.
Pășesc peste prag, speriat că dincolo de el
mă așteaptă călăul cu o floare între dinți.
- Apropie-te, mă îndeamnă prințesa, plictisită
de mirosul cavalerilor prea stăruitori.
Ești pregătit să trăiești?