nu poți striga să nu sperii mulțimea
și faci semne de undeva din afara
acțiunii. în disperarea de a percepe
cineva mesajul, mimezi o grimasă credibilă,
terifiată de fumul apocaliptic de deasupra
mulțimii care dănțuiește tolerabil în fața
valului negru de fum toxic.
își văd liniștiți de treburi, zâmbesc și
născocesc noi metode de productivitate,
își clădesc imperiile urii cu o strângere de mână,
iar tu speri într-o agitație patologică
la minunea de a fi observat (în final)
cineva ochii tăi lucioși
oglindind surâsul unei guri de foc
care înghite nesățioasă
atâta indiferență.


* Justin Dumitru - ,,black aphrodisiac" ed. Tracus Arte, București 2014.