în fața pământului smerită mă plec. iau țărână. o respir.
în ea obrajii îmi îngrop. ritualic îi spăl
îmi umplu buzunarele. le vărs mai departe în tine

te recunosc în bucata de carne dată trupului meu
o pipăi o miros o gust. ne întâlnim din nou
a trebuit să te urmez. va trebui să te-nsoțesc… mereu

în aceeași grădină ne facem și azi
acoperăminte din frunze de smochin
ce ne mângâie trunchiurile ca briza

ascultăm glasul crucii ne încălzim rătăcirile
la tremurul lumânării din sfeșnice arămii
și deși mai hulim ne-ntoarcem mereu în biserici
numărăm mătănii în șirag. ne pocăim. înviem
prin viața pe care azi o aducem din noi

……………………………………………………………….

neîntocmit și gol titanic pământul picotește
haotic timpul aruncă verdicte
da sau nu. nicio cale de mijloc

Duhul Domnului pe deasupra apelor

luminători în tărie vestesc diminețile

sămânța ierbii împrăștie viață
se prinde în firicele infinitezimale
ce cântă minunea
ploaia odrăslește. pomii înfloresc. merele bat în ritmuri calde
aburul iese din pământ. umezește fețe. tămâiază.

chipul omului fața Domnului
trupuri goale se pierd în râul Edenului
se amestecă în chiotul văii Sionului

în mijlocul raiului ispititor pomul vieții
ochii sticloși ai șarpelui rup taina…
“am auzit glasul Tău în rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns”

o săruți cu sărutările gurii tale mai aromate decât vinul
nardul ei revărsă mireasmă peste ochii tăi
te ard dar taci în durere te-nfășori în ea ca într-un candelabru
frumoasă e ea ca lăcașurile lui Chedar
mai mândră decât corturile lui Solomon

cedrii vă sunt acoperiș sălășluirii adăpost chiparoșii


de azi fugari vor fi. dezertori de la locul faptei…
pălămidă și spini adesea rodi-va pământul
deșertăciune și vânare de vânt

Eva mama celor vii e a lui. de-acum înainte sub el va fi.
sângele ei în șuvoaie. pe câmpia uscată nicio fântână.
dar fiul se naște. suge laptele odată cu țărâna cu căderea cu înălțarea
își strânge corăbii multe luntrași iscusiți pentru drumul ce va să vină:
“nimic nu e mai de preț pentru om decât să se bucure de lucrurile sale”


…………………………………………………………………

picioare grele scuturăm nisipul pustiului curge din noi
din dumbrava de la Beer-Șeba numele Domnului strigăm
în potire din aur și piatră de onix vinul curge
bătrâna Sara va naște prunc lui Avraam pe Isaac
mare și minunat este Domnul. lăudat fie numele Lui.

ne spălăm mâinile fiecare în lacrimile celuilalt
ne luăm cuminecătura de azimă fiecare din zâmbetul celuilalt
ne potolim setea din burdufuri cu apă și vin
niciodată golite prin propria râvnă

………………………………………………….

ne purtăm crucea ca Lot odinioară
iarna trece câteodată și ploaia încetează
flori pe câmp se arată la vremea cântării. în țarină glas de turturea