zilele ocolesc bulevardul
prin curba pavată cu piatră de cruce
sufletul meu tihnește întreg
în scaunul electric al fricii
ca în ghearele pisicii
sunt un pompier
care apasă de mic pe toracele mortului
cu aceeași ultimă suflare
mă urmărește iertarea unui prieten

aș rupe copacii cu trei dinți din față
chiar dacă mi-ar rămâne noduri sub limbă
e o gaură neagră în inima ta
și eu sunt un meteorit
care te ocolește cu eschive de balerin
precum inelele lui jupiter

v-aș franjura toracele
cu un cuțit japonez
în forma ultimei păreri de rău
deshumat de regrete
la slujba absenților v-aș prezența leșuri de zei
pe post de coroane

dar eu sunt lung și blând și greu
și-atârn ca un orfan de Dumnezeu