mă gîndesc la punctele mele slabe
mai degrabă floare aș fi
decît om
o floare iubitoare de întuneric
o floare bolnavă ca mucegaiul
puf de păpădie memoria și sufletul
poate lua oricînd forma golului
din oameni

sunt exagerat de sensibil
asemeni unui om descompus
de vremuri
în lucrurile care-l fac
atît de uman
ca un extraterestru
ce se usucă
de-atîta frumos împrejur

atît de firav sunt
în fața a tot ce-i omenesc
atîta slăbiciune în ființa mea
că asta e singura
probabil singura mea
mare putere