Ce ești tu pentru mine?
Cuiul sărit din palmă,
firul de apă din visul fîntînarului,
o mașinărie de scurtat infinitul,
un exercițiu de trăit în afara memoriei,
diapazonul prin care ultima mea suflare
se va transforma în muzica îngerilor?
Nimic din toate acestea! Mă aplec,
în locul șarpelui, îți sărut călcîiul.
Luna e plină ochi,
nisipurile ei freamătă neliniștite sub vise.
Ne iubim izbindu-ne unul de celălalt
ca valurile de stînci, lacrimile noastre
sînt resturi de corăbii...
Dar tu nu ești cu gîndul aici,
te ating și tresari
ca aerul din toarta
unei cești
la ora ceaiului.