Ceartă-mă, Doamne. Rob ți-s eu,
suișul de nu-mi faci
mai greu;
cînd mă dedau la vin și zar
fără a mă-nchina
măcar, iar ce mi se cuvine mie
îngrop, lîngă talanți,
în vie? Bate-mă, Doamne,
într-un cui,
nu mă lăsa al nimănui. Nu mă
goni dintre ai mei
pe prispa unor fariseri, ce înrăiți
în dogma lor, te-așteaptă
să cobori pe-un nor,
fără de cruce, făr’ de spin.

Nicicum pe puiul de asin!