agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2232 .



Tratat despre singurătate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AnaUrma ]

2014-11-09  |     | 



ca mâna întinsă așteaptă povestea
poate fi și absurdă înțelegerea oarbă are dorințe și
multe secrete o mare iubire pierdută așteptări prea înalte
altfel poate fi și acută
mai ales când se răscolește cenușa unui foc stins prea devreme
sau gongul pendulei la fix egal bântuind prin ungherele reci
tacâm între sfeșnic și capătul mesei sertarul
metalic sau teck ros de cari aproape frecvent îndesat cu medalii
brățări o pipă inele și plasturi nevăzutele doze mustind de neliniști
tăcere cu fluturi mulți fluturi

îi trebuie cârje mereu cineva o sprijină stând comod în fotoliu
astfel vegetează și crește anotimpul ei preferat este ceața angoasa
nu iubește câinii pisicile îi plac oamenii în impas clar obscurul
ca o doamnă cochetă preferă coliere brățări perlele sidefate spre gri
uneori îi împrumut accesorii ciudate cum ar fi albumul
cu fotografii

așa se îmbarcă sub pleoape e plin de corăbii apele cu miros de alge
damasc și mătăsuri foșnind himerele au cearcăne dioptriile mari
ea mută navighează departe pe sufletul meu de oase lipit

îi trebuie spațiu și timp
pașii prea des numărați gândul ca un arc între două resorturi oglinzi
fumul gros și cuțitul cu două tăișuri înfipt prea adânc în memorie

altfel despre ea nu se știe
nu-i pasă în ce limbă rămâne paradox adevăr sau minciună
misoginii o plâng trubadurii o cântă poeți filozofi o declamă în scris
mai ales în acest anotimp pentru mine devine supusa
privim împreună apusul ascultăm bach plângem la filmele vechi
iar când ploaia tristeților trece singură pleacă
singurătatea

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!