agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-10 | |
hainele sunt superioare pielii
mai ales lepădate direct pe parchet sau chiar împinse cu piciorul sub mobile le privesc și îmi spun că aș fi vrut să pot alege să pot trișa propriul botez limpezirea înainte de îmbăiere frecatul ADN-ului pe o piatră de râu ce prieteni ce rude mi-ați fost dacă? ați găsit puterea în acele momente să vă bucurați să mă petreceți în favoarea celui rămas v-ați fi putut scuza elegant invoca meteosensibilitatea sau chiar pur și simplu vomita direct peste mormane atât de curioși să fi fost cum îmi vin? în fiecare zi cele noi peste vechituri până când sufletul a devenit el însuși o cârpă - mă lepăd! mă lepăd! de oricine și de orice…, s-a grăbit o voce necunoscută să confirme în locu-mi „de-aș fi știut! te-aș fi asasinat în astral să nu te poți ține pe picioare, pramatie mică, îngeraș cu stofă de jmenar...” mă duc mă întorc mă înalț și cobor între nimic și uitare și Doamne martor îmi ești de atâtea nopți nu am pus în gură tărie și totuși aud o bestie în adâncul din mine cum urlă dezbrăcați-vă... aruncați-vă! nu-i destul soare pentru toți frânghiile au fost întinse anume pentru umbră sau vânt spânzurarea fără de care violența nu se odihnește caz în care inimile ar plesni fără finalitate iar limbile pământului ar atârna învinețite din guri de ce ați rămas? între nasturi intrați! iată acesta este buzunarul stâng în el îmi țin mâna nefolositoare când scriu pe neagra tablă cu cretă iar dincoace golul buzunarul drept la fel de inutil ca un coșciug fără de trupul anume la piept nu aveți acces e altarul meu acolo îmbrăcate-n foiță de aur îmi țin decepțiile eșecurile iar pe masa de lucru vă spun un secret păstrez chiar cea dintâi de pe urmă și mai importantă ratare da-n rest totul e de calitate poftim căptușeală din cea mai fină mătase iar cusăturile ai jura că sunt îmbinate în foc de-un fierar cum nu se va mai naște curând pe aceste meleaguri natale pe care an de an fiecare Eu s-a îmbarcat și le-a părăsit definitiv
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate