e o toamnă în care plouă fără sfărșit
nu mai am corp de o săptămână
nici vechile dureri de cap nu mă mai supără
doar că mă simt penibil fără o piele

încetarea aceasta din viață
are gust de lavandă
ca și parfumul cu care mă dădeam dimineața
și totuși pe-afară e un miros fin
de cadavru fraged
e o stare de libertate amară

scormonești
în pământ cu o necredință acerbă
neștiind nimic despre învelișuri -

vei fi o movilă proaspătă peste movila mea
în jurul meu o să crească un gard viu
o cicatrice

am să continuu să fiu o prelungire a minții
o iederă




MINUNEA VA VENI MAI TARZIU, 2011