ne știe o lume în microcosmosul satului
noi suntem îmblânzitorii de timp
bucăți în flăcări din olimp
o limbă ne șterge limbul florii din noi
o limbă vorbită demult,
aproape uitată
aceea cu "a fost odată"

în sărut perechi de limbi șterg praful de pe cerul gurii
în zare
mi se năzare
cum trec augurii

în straiele zării e o tăcere

alerg desculÈ› printre pietroaie
în ochii tăi aleargă-o ploaie