aș putea să-mi închipui că toată singurătatea asta
e ca o vacanță în dubai
cu o venetică pe care n-ai apucat s-o
cunoști nici după doi ani de
conviețuire

stai în punctul cel mai de sus pe cea mai înaltă clădire
din abu dhabi
cu degetul scrii o lungă scrisoare de dragoste
în albul unui nor

cînd termini o ștergi
și o iei de la capăt îți dai seama că ești atît de sărac
nici cuvinte nu mai ai nici bani să-ți permiți măcar
un magnet de frigider nu plouă niciodată pe fețele oamenilor
se citește asta

eu vin din noiembrie și din ploi ca strugurii
cu ciorchini nesfîrșiți
în trupul meu nu-i nici un loc uscat pe care să-mi așez ochii
să se zvînte să se odihnească

sunt singur nu e nici măcar un cîine vagabond
să-l mîngîi pe cap și nici un chiștoc
să-l ridici de pe jos să-l aprinzi
cînd tragi să simți aromă de buze străine

asfaltul e cald plăcut la atingere pare
pielea unei frumoase fecioare care te primește în trupul ei
cu totul după două minute îți dai seama
dintr-o dată că nu mai simți nimic nimic nimic la fel
ca și cum ți-ar fi amorțit de tot din cauza prezervativului
cu soluție antiejaculare

de fapt e mult mai nasol decît asta
pentru că ești singur și tot ce-ai putea face cu un prezervativ
e să-l umpli cu lacrimile tale