am trântit toate ușile în urma mea
lăsând aerul atârnat de-un fir de ozon
și mâna zidită lângă trupul inert/
strângeam în pumn ultimul strigăt al lui Zamolxe/
n-am mai putut să mă desprind de mine
obsesia țipătului neomenesc îmi răscolea crezul
o stare Iehova se năștea din durere
fiorii începuturilor aveau gustul fierii
și ochi de opal
ca o curgere lină
letală