ultragiată de impardonabila tăcere
ne așterneam la masa ovală cu ochi de linx
îmi miroseai gleznele ambra cuvintelor sparte încă din cretacic
îți tatonam perna gonflabilă a sufletului
sirena din mine te golea de ape
avidă de stropii silabelor cuaternare

rămășițele zilelor se îngropau în intersecții
ne amuțeau până și gesturile /friabile sentimente/
colțul de lună se înfigea în inima miruită cu secunde blurate
mi-era atât de foame de hiperdilatate defecte
te gustam ca la salsa cu plus/minus doi pași
prin hubloul vieții admir pești lași căluți de mare ancorați troian
stele lucind pe fundul mării printre ruinele lui Cousteau

pune-ți pantofii de moarte o-ho
dansul învie păcatul originar scrie pe oglindă evele dor
mie mi-e dor de nordul cuvintelor sacru
de mâinile calde mă doare ți-e dor/rece-amar al lumii fior/
pe cerul din mare titanicul rupe un nor
mă îmbrac în algele reci în suflet ard felinare aleargă mistic
cai pecenegi

să nu stingi steaua sudului
osatura cuvintelor scârțâie mezozoic
silabe spartane sapă în secunde un adagio stoic