Atlantis, ocrotită de secrete,

Existai în perfectă armonie

Cu ideale necălcate în picioare

De civilizații agresive, cotropitoare...


Zeii vrăjmași, geloși ți-au ridicat însă voalul,

Pentru a se răzbuna:

Atlantis, amenințată

De cucerire, umilire,

Te-ai zbătut: în durerile morții, facerii,

Ai dat naștere unui nou zeu: Ianuarie!



S-au închinat atlanții ție,

Zeu promițător de libertate,

De supraviețuire...

Mai prezent decât oricare altul,

Te naști mereu în inimi,

Te așterni pe chipuri, devii o mască,

În glas, în atitudini,

Însuflețești oamenii mereu

În vreme de primejdie, apoi

Mori pentru a te naște din nou...