am pictat valuri curgând mereu

numai apusuri și răsărituri

în culorile unui balans continuu

ignorând ziua în minore acorduri

picuri mari de ploaie-n cădere

doar zborul vulturilor cavaleri

amulete norocoase în coliere

și toate nopțile-n care iubindu-te

n-am uitat să-ți șoptesc

te iubesc



O…

mică eroare pe-acest șevalet,

dorind să îi pictez un suflet!

Și toate culorile au ieșit,

sub un cer infernal brăzdat de flăcări,

ca o lavă furișată viclean,

surpând și înghițind în cenușă,

cu mângâierea lor înceată, devoratoare!

Sub o negură nefirească a înserării

se-aud țipete-n care bărbați și femei,

încearcă să se recunoască după glas,

într-o contorsionare delirantă a umbrelor.



Pânza a fost admirată sub titlul:

„Ultima zi a orașului Pompei”