ceea ce vreau eu

este să înțelegem bine

că-n acest cerc moștenit

prin negura ce iese dintr-un pământ bârfit de timp

oamenii l-au completat

cu drepte verticale ca razele soarelui drag

o stea de cinci ascuțișuri pentru extremitățile corpului

spirale ce conțin secrete neinterpretate

o masă a tăcerii parcă pentru o cină tăinuită

o coloană de piramide îmbinate cu suflet

atingând primul punct al infinitului...

alții

au venit și le-au secționat studiat schimbat

unele expuse în muzee

iar acele drepte verticale superbe

au dispărut

apoi înlocuite cu drepte ce mimează verticalitatea



În partea de sus a cercului...

am îndrăznit să confirm și prezența noastră,

adăugând printre motive populare

un semn mic...

de final sau de început:

o cruce.