agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5171 .



fratelui meu, criminalul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2015-02-06  |     | 



copiii părinților abuzați încetează de timpuriu să se mai roage
dacă mila ar fi omniprezentă ne-am naște pururea din țărână

vine o zi în care tot ce iei cu tine sunt abuzurile
întunericul în care te prefăceai că dormi cu pătura până la ochi
îți tulbură mintea cu groaza fratelui de lângă tine smuls
strigătul lui din ce în ce mai stins
sentimentul vinovăției că i-ai mulțumit lui d-zeu
că nu te-a preferat niciodată

durerea pumnilor strânși
scrâșnetul dinților printre care jurai
că atunci când ziua aceasta va sosi
îl vei agăța în cârligul hambarului pentru a nu-i semăna
și-a mai avea curajul să ceri unei femei să-ți dăruiască urmași

iar ziua aceea vine
întotdeauna prea târziu
truda pentru a te hrăni îți rupe trupul mai rău decât bătaia
doar setea care te cutreieră te împiedică să adormi

barem de ar fi definitiv



îți scuturi picioarele apa de pe haine și intri
ochești o masă în colț îți place umbra ca de pământ
te așezi și aștepți ospătărița care vine cu precizia morții
cu șorțul ei alb peste un schelet nepăsător
cu țâțe imitând perfecțiunea florilor de plastic

își măsoară fiecare pas conștientă
că toamna o va ajunge din urmă oricum

doar ochii sunt vii prin fumul acesta care se apleacă
din tavan ca o salcie cu rădăcina putrezită

iar tu golești sticlă după sticlă
parc-ai păși de-a lungul unui râu
către o îmbărțișare ce te face să te simți în siguranță



într-o zi îi voi cere lui d mic liniuță zeu să mă lase să-mi scriu
singur amintirile
el pur și simplu să stea pe canapea privindu-mă cu scepticismul
medicului ce mi-a mai dat câteva zile de trăit
cum refuz să plătesc
mă ridic și umblu chiar dacă împleticit
întru salvarea fratelui meu

pe crucea fără epitaf ați putea scrie:
deși ar fi fost imposibil să trăiască mai mult
a fost tăiat cu poezia sub limbă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!