pe vremuri se fabricau și pantofi cu scârț
erau cumpărați de cei înstăriți
cu cheagul mai vârtos

cum scârțâie zăpada sub tălpi
când geru-i mare de crapă pietrele
așa se-auzea câteodată în biserica semi-plină
în timp ce se recita rozariul sau după
în timpul slujbelor de duminică

capul fiecăruia se răsucea un pic
buzele continuau rugăciunea sau cântecul
ochii fixau persoana ce cauza efectul

nimic anormal
așa-i

când scârțâie o roată a căruței
sau a oricărui alt angrenaj
responsabilul oprește mobilul
cu sau fără motor
nu de alta
dar sunt puse în pericol vieți sau pierderi materiale
mult mai mari decât valoarea unei piese de înlocuit
e clar

io-te scârț
zice-atunci invidia din cei dimprejur

ce scârțâituri mai trăgeam și eu
pe vremea când n-avem nicio jucărie

când se umfla pârâu-n matcă
pescuiam bucăți de polistiren
nu cu undița
cu ce puteam

uitam de gândul la alte jucării
rămase amintiri de grădiniță

făceam pe vecinii din toate părțile
să urle spre mine
cu degetele proptite-n urechi

cum nu știți în ce fel

la mintea copiilor
ușor de pus în practică

când ne săturam de joaca prin noroiul curții
noi cei trei frați mai mari cu chef mai mult
ne opream în cerdacul casei

din găurile de noi știute
unde ascunsesem polistirenul
scoteam câte o bucățică pentru fiecare

câteva picături de apă ce se scurgeau încă
pe la ulucele streșinii erau suficiente
pentru a umezi scârțiitoarele noastre

și-ncepeam

fiecare pe câte-un geam
scârț-scârț
scârț-scârț
în sus și-n jos

cu cât viteza de alunecare era mai mare
cu atât era mai strident scârțâitul

încercam să facem muzică-n grup

cum să nu fie posibil

să zicem că desenez un pătrat mărișor
scârțâitul este de frecvență joasă
nu destul de enervant

dacă trasez diagonalele pătratului
aproape la fel
un pic doar mai înalt

însă
dacă hașurez triunghiurile obținute
și o fac în direcții verticale sau orizontale
ori la nimereală
atunci să vezi scârțâială
încercați și constatați

ce să mai tot scriu
imaginați-vă
cum rămâneau geamurile-n urma noastră

toți trei eram talentați
la muzică auzisem că și marele G. Enescu
a scârțâit când era micuț

el era singur
noi trei

devenisem pricepuți confecționatori
de viori
din cocenii rămași în ieslea văcuțelor

câte cinci pe zi
le cântam
bine zis
le scârțâiam până plesnea
una din cele două pârâte corzi

gata
sigur v-am plictisit
io-te scârț