știi, visez să fii o alergătoare de cursă lungă să dai totul
eu să te cuprind în brațe de fiecare dată cînd treci linia de sosire
și picioarele ți se taie de la efort

mai vreau să fiu pelicula ce surprinde momentul cînd te descompui
în frumusețe asemenea universului arătîndu-se
unui astronom să te urmăresc în timp ce te dezbraci ca o stea
care se sinucide
în lumina sa

amya, stau cu fața în locul de pe cearșaf unde încă ți se simte parfumul
ca suferindul de insuficiență respiratorie în masca de exigen
mă gîndesc la ceva fundamental cum e mecanica cuantică vibrația ta
e targa care mă poartă spre delir

îmi închipui că orice linie din univers imită curburile tale că orice cută
a pielii tale va fi o linie de sosire și asta îmi va fi fatal ca apusul de soare
pentru un fluture de o zi mai visez

să mă uit la tine prin flash-ul unui blitz pînă îți văd filamentul și am revelații
predicții acurate asupra comportamentului sistemelor fizice
urmăresc ploaia rostogolindu-se peste oraș în timp ce capilarelele din pupilă
explodează

și înnebunesc în timp ce mîngîi pisica imaginară lîngă farfuria cu supă
neatinsă îmi închipui o figurină cu cheiță lovind tamburina
tăcerea dintre sunete mă lasă cu un singur picior în moarte
celălalt apasă greu pe inimă