Frunzele au căzut, coroanele s-au descompus

Au rămas marile aripi de pază.

(Neasemuite vor fi oasele lui...)

Omul moluscă vânează sub țărm.

Palmieri onirici albaștri

Plecați sub vântul colosal,

Se agită, se frâng, se destramă.

Apele nu s-au mai retras...

( Vin alte și alte potopenii

Mai elaborate, Tatalumi are

Răgaz de gândire și meditație)

Craniul ostrakon unic ca un zar

Rostogolit pe tabla agitată a mării

Eșuat în nisipul măcinat de valuri,

Omul moluscă epuizează

Rezerva de cerneală

Proiectând o umbră de

Cuvinte care ascund

O plasă, un hamac odihnitor,

( Tobele recifului

Nu tac niciodată)

Păianjeni serafici se retrag

În urma lor pânzele neuronale

Prind raze ale apusului-din-urmă

Neoane incandescente în colțurile

Caselor-de-umbră, filează.

Planează necrofage drone,

Ochiul calculat, rece, bizar

Al corbilor centenari

Sânge fosil erupe din

Subteranele azilului de asfalt-beton

Vulcanul geme și murmură

Îngeri de carton sorb torentul

Hipnotic-catodic, un trio

De mecanici dogmatici, cu

Brațele lor imense,

Supraveghează și intervin,

Ciocănind în clopotele tărâmului,

(Provocând și dezlănțuind resursele

Secrete de jovialitate brutală.)

(Da, cubazil de carton în sferazil de asfalt-beton)

Sfânt foetal ghemuit în ostrakon

Pios, în piuă mărunțit,

Copt pentru tenebre,

Devorat de noapte lividă

Rătăcit în anfractuozitățile unui

Vis inoculat, calvar subepidermic,

Vin tenebrele ca mări de gudron,

Vine civvy-lizzy cu pajiști de beton

Vor recondiționa chimic peisajele

Prăfuite înainte de vreme...

Mareea ne va imortaliza pe rând

În statui ale propriilor destine

Vom poza eternității din mijlocul

Unei feerii abiotice.

(Gerul și-a pus minele magnetice pe geamuri)

A izbucnit ciuma în sud,

Un subcontinent traversat de

Spectre și molimi,

Mangustanieri de spaime coapte,

Vin potopeniile peste sfinții arboricoli

Gură de abis nervurat scară-la-cer

Portalul inaccesibil strălucind în

Bumbacul gros al cețurilor lăptoase,

Confuzia, o sclavie a rătăcirii perpetue,

Sentința minerală cu iarna subcer mov-apăsat.

Zbaturile frânte ale memoriei eșuate

Printre alte epave ale zădărniciei,

Lady Crab, Lady Cra

Amfibian al negurilor crenguroase,

Neantizare, farul ochind vântul și

Marea-herghelie, cer de piatră vânăt,

Cenuși ambroziace în bulboana tubului

Neural, ape și mori, mori și ape,

Templul marelui braconier, timpul,

Corăbii de carne, umanoizi tuberculi

Pironiți de stupoare în ferestrele roșii

Bătute de apus, Gimgery, Gimgery,

Colaps gravitațional la tărâmul gigantomahiei,

Fălci ale vorbirii destrămate, Marea Invazie

Arheoantropă.

Efigii în body bags,

Rugi ca undițe lansate în

Supa primordialului, sacerdotale.

Neasemuite vor fi oasele lui,

Pironite în piatră și ger.

Ferry-Cyrea spre grația izolării,

Cu hidra inexprimabilului,

De șapte ori șapte capete,

Necruțătorul atacă fortificațiile

Introspecției, meditației,

Forțe primitive se compun,

Feedback, ciocnire de săbii,

Peregrinările unor barbari sub orizont,

Iluzii ce ard și fumegă,

Purtătorul de ostrakon,

Abandon, Hercynia Sylva,

Ceremonii ale uitării plutonic-magmatice

Vascularizând holocenul cerebral,

Agregatul tentacular al lui Dum-Dum

Tatalatot.Dumdum Tatalatot.

Divizii aeropurtate de fenicopteriforme,

Trec hotarele imaginației în ziua Z

Ziua Z a melancoliei,

(țipă sălbatice gâște în difuzoarele lăptoaselor cețuri)

Bol ostrakon,

Ochiul-baliză bentonic,

Stă crocodil-de-geam,

Prizonier al burnițelor,

Peste Azilul de Carton,

Topire-contopire cu antediluvianul.

Monotonia catastrofelor,

Raftul cu orori,

Multiple detonări în tabloul anamorfoză,

Orașe tubulare, străzi cilindrice,

Dansul behemoților în parcul de neon,

Stol de sperietori înaripate cu burțile de cârpă,

Sfâșiate, presară paie peste noaptea feerică,

Ninge cu măruntaiele sperietorilor,

Speriate, panica-panglica, fluieră-șuieră

Periferii de mătrăgună, periferii de ciumăfaie,

Seppuku derizoriu, se împrăștie negre sperietorile,

Speriate, navigatoare în smogul planetar,

prin centurile styxurilor concentrice,

din spirala civvy-lizzy, cumplita oboseală

a secolului 21 curge gros în jgheaburile oaselor...

Și așa, când lumina se aprinde în camera văruită,

A visului de pe urmă, el se vede, siluetă neclară,

În apa tulbure a oglinzii, Genuin a fost doar visul,

Visarea o călătorie cu plăcute popasuri,

și încântătoare companie.

În camera ultimului vis,

dansează o umbră, jumătate om,

jumătate iepure șchiop,

pocnind din degete, cu pălăria trasă pe ochi.