Tu comunici doar prin semne și
mormăieli;
pornind de la acestea, te aștepți
poate să încurc din nou limbile
componentelor mele de cometă
în stil invers,
transfigurându-mă fără
discernământ într-un
Babel mai adaptat cerințelor unei
fete ambițioase de la țară.

Totuși, mulțumesc Providenței divine că
nu apari în revistele de modă – Asta
înseamnă că mai poate fi salvată măcar
masca de ceară, în cazul în care
bluza ta(care, în mod ciudat, nici măcar
nu țipă) ascunde măruntaie de pasăre
ordinară.
Și poate că vorbele de orice tip sunt naive...

Să plângem? Să râdem? Toate epocile mă
trimit la tine și tu ucizi istoria comunicării!
Perorăm despre asedii, rachete, minciuni,
dar uităm ce e silaba, zâmbetul, vărsarea
adevărurilor direct în ochi.
Și e păcat pentru alfabatelul acela fantasmagoric,
din care putem extrage mii de limbi bilaterale,
cu ajutorul cărora vom pune capăt și vom
renaște iarăși ideea de șușoteală, împăcare,
despărțire, anti-mister...

Încă o dată: toate epocile mă îndreaptă spre
tine, deci, comportă-te ca atare!
Alăptează-mi cuvintele și distruge zei!