Welcome to Faconda! e ferma,

Cât se poate de fermă, sol pentru

Sol-itudine, pompă și tuburi cu lichide,

Care irigă, plus un ajutor grăsuț pe nume Brian- e curier,

Mă ajută la corespondențe, există o forță clandestină,

Despre care tăcem, o etalare în replici fragile,

Zodie, noi cei cu sânge amar, din gangul Andromeda,

Atrași de stelele duble, noaptea vine din

Toate punctele cardinale, creaturile ei sapă în evantai,

Ușa cu cicatrici va ceda, ușa martirizată, ești

Un miraj în plină destrămare, traversând crusta

Înnegrită a orașelor, crusta suspendată, arsă,

De filamentul negru incandescent, văpăi de smoală,

Care ard efemerele arătări ale neoanelor multicolore,

Captivii în clopotul marelui exsicator cu rânjet de beton,

( dar Gimu e spirală rotitoare ce taie pădurile eterice,

buștenii cerului ecarisați, acoperiți de seve înmiresmate, dezgolite,

motorul lui e șirul indian al oilor pe cărările uroborice, un defect al privirii,

o înrădăcinată locomotivă fosilă,

mecanism cu roți dințate de piatră albastră și iepuri fricoși

ale căror urechi tresar deasupra florilor galbene de pelin

nacelă a marelui aerostat cu nenumărate cupole, cerul...)

Definește-ți hibriditatea, zise

Monstru focomelic, memoria orbecăie în labirint,

Antenele ei uscate zgârie tavanul, inutil alungite,

Greu de citit traseul, trag după mine pieile putrezite ale papucilor,

Nu e nimic acolo care să merite efortul icaric,

...

Viețuitoarele fug la vederea lui,

Contractul de sfârșit poartă semnătura lui,

Exterminator de vocație, lacom, uman,

Zilnic brațele se împrăștie în vânt, cenuși și ochii de fum, arome,

În temnița marelui exsicator le arunc înainte să ardă,

Doi butuci grei, brațele, am visat...

(...amfibianul începuturilor și acvaticele primordiale ființe

suprema formă a inteligenței, găsirea hranei

la polul opus, lăcomia

am uitat...eu sunt broscoiul verde fericit pe malul apei

orăcăitul picotitor la soare?)

Copilul amfibian în apa bălților ploilor, în

Acvariul splendid al malului de fluviu

Visul beatitudinii acvatice,

Aproape de culoarul tulbure al turbioanelor pe care trec,

Sirenele palide ale înecaților rotindu-se, dansând tăcut,

Melancolic, mari pești de umbră străbat ceața de mâl a adâncului,

Da, așa e creșa fluviului lângă care am crescut,

Un eșantion verde-gri din materia acestuia a fost primul zeu,

Tv-ul cu lămpi [...]

În costumul obișnuit de protecție,

Al sărbătorilor, în imersiune așadar,

Aștept colindătorii cu spaimă moderată, un fel de angoasă filozofică,

Mănânc la lumina exploziilor dintr-un film cu prea multă acțiune,

O bucurie elementară veche, o fericire primară,

Pâlpâie stins câteva clipe și dispare,

După incidentul Cer Nobil,

N-a mai existat aer,

Trei zile am privit sticla ferestrei,

Dar chinurile ființelor sub soare păreau aceleași,

Să fi fost lichidul dat de terifiantul doctor,

Dintr-o linguriță, nu era prima încolonare pe care,

O uram sincer, nu avea să fie nici ultima,

Imaginația a creat embrioni negri chirciți morți,

Devorați de urgie, da, au fost dese momentele,

Când mușca din praf ca un războinic mândru,

Îngenunchea alteori în țărână,

Sau era doborât de pe vehicolul miraculos,

Cu care explora lumea, limba de bou,

A Pegasului galben, coarnele, ochii mari

Ai roților, soneria care alunga gâștele,

Sâsâitoare, urmăritoare, gâscanii

Mai puțin înfricoșători decât insurgentul,

Cocoș negru, vărsător de sânge, ai cărui pinteni oțeliți,

Scoteau scântei din prispe,

Un desperado al ogrăzii, da, în bătaia acestui soare torid,

Gușa unei șopârle ți se zbate în tâmplă, rememorare, febră.

...

Zice:

Vreau să aud de la tine câteva adevăruri de circumstanță,

Eu vreau trecutul tău, e al meu

Încetează să mai sapi aici...

Trompa mea de colibri colosal sondează, extrage,
Vorbești aiurea, i-am replicat,

Cine e Fegelu? troglobiontule a! cine e?
Se răsti Duze recent întors din transpatagoniana expediție,

Nu știu! dar Nikki Klauze? dar Sakko Lacer?

Habar n-am! ha! lup dresat, dinți de vârcolac,

Trebuia să ți-i scot, la fel ochii, măruntaiele,

ho! zic ho!

Tu ai răspândit epidemia de Faconda, voluntar?

Nici nu știu ce-i aia!

Gery! Unde-i Gery? Ce i-ai făcut?

Gery e băiat mare, zic, se descurcă...

Nu vezi ostilitățile? Muscă a zeci de păianjeni, chiar în mijloc,

Așa o fi, nu-mi pasă, răspund, iată un adevăr de circumstanță,

Clar nu ești din filmul ăsta, se răsti Duze,

Și mă împinse în spate cu degetul lui fumegător, țeavă de pistol,

Uite western, na western direct în coaste, western sub stern,

Îți place? e rece dar suportabil, calmă el situația scăpată de sub

Control, mâinile sus! te fac sită! cagula nu lăsa să i se vadă vocea,

Bine trasă peste gură, acum și aici,

Definește-ți hibriditatea!

Sau...zise, mai bine torturează-mă,

Chiar vreau să completez colecția, piesele lipsă,

Torturează-mă, prin gâdilare, iată tălpile,

Peste care trece fluviul, albia de piatră albastră, tălpile

Trimite somnul cu mustățile sale, ce trasează,

Cărări efemere prin sedimente, somnul torționar.

...

Welcome to Faconda mirării pierdute,

Tridimensionalii fixați în insectarul cețurilor vătoase,

Fantome astmatice apar săpând tuneluri de lumină gălbuie,

Îndărătul ferestrelor oarbe,

Mă prefac că recunosc lumea.