moto:
„ - Te-aș iubi dacă nu m-aș teme.
- Cât de puțin te-ai teme dacă m-ai iubi.”



se uită noaptea pe ferestre în case. îmi voi aminti mâine chipul criminal
al lunii? primăvara nu mai poate reînvia. pereții sunt infestați. icoanele
de asemenea. chiar perna pe care tot mai rar aflu somnul.
pe cine?
să iubești între garnițe trasate cu arma(.)
nici sfințită apa nu sterilizează șanțul săpat de glonț.

sunt îngropat până la brâu în sângele altora. întorși beți de la baluri caritabile.
ținute întru anihilarea târzie a oricărui bacil. dați-mă!
câinilor cât nu e prea târziu –
nu mai sunt spitale. nu mai sunt școli.
cruci roșii cruci negre s-au înălțat peste toate.

Tu ai știut (.) dintotdeauna (.)
taci și mănânci din mine cu mâna goală
a întâiului om.

visez la o naționalizare a cimitirelor. în locul lor să fie construite crematorii.
morții să urce la cer printre porumbei. fum și suflete. zăpada ar cădea numai
împrejur. diminețile
în sfârșit n-ar mai duhni a lumânări.
seara n-ar mai avea aerul unui priveghi la care
erecția e-o indecență față de vii dar și de morți.

cât de mult aș avea atunci nevoie să mi-o mângâi. poate verbul este inadecvat
dar mai viu nu m-aș simți.
e o dovadă supremă de credință
a iubi fără scârbă o scârbă.