se îndoaie privirea
până la rupere
irupere
de priviri apatice
traversez viața
ținând în brațe timpul
care-și aruncă clipele
în nisip
întorc clepsidra
și ea mă întoarce
mă disip
în funest și în rest
mânjită cu
mirosul florilor
transcendență imanență
crestez amintirea decupez
și o așez în ramă
nu mă cheamă
așa cum mă strigi
cum mă strig
ating
necunoscuta.