Ești visul de la miezul nopții,
Când stele-o ard în întuneric
Și se-nmulțesc pe cer numeric,
Iar tu trezești în mine morții.

Și ard lumini în cimitir,
Dorințe vii aprinse-n noapte,
De mici scânteietoare șoapte,
Ca să te vreau mai abitir.

Și răscolesc adânc în mine,
Pân-o să dau într-un târziu de piatră,
S-azvârl în zorii zilei când mă latră,
Crăpându-se de ziuă-a tine.

Când stele-o ard în întuneric,
Iar tu ești vis al meu la miezul nopții,
Ca să trezesc acum în tine morții,
O ard și eu, încet, poetic.